Povestea unei despartiri

De multe ori ne intrebam de ce anume suferim cand finalizam o relatie? De multe ori ne intrebam ce nu a functionat de mi se intampla tocmai mie acest lucru?
Viata implica o serie de cercuri de evolutie; inchizi un cerc numai daca ti-ai invatat lectia…altfel, acel cerc, se va reedita continuu sub forma de trairi/evenimente si vei ajunge sa traiesti un sentiment de repetitie patologica…singura noutate poate fi ca actorii  - fetele umane – sa fie diferite.
Si totusi ne intrebam de ce rupem o relatie?
Pentru ca uneori, evolutia noastra implica si asumarea acestei despartiri. OFF…atata teorie…ce facem cu ce simtim? Nu putem spune inimii GATA…OPRESTE-TE…NU MAI SIMTI NIMIC PENTRU EL/EA!!! Si uneori continuam sa investim afectiv intr-o relatie o perioada foarte lunga de la ruptura efectiva…De ce?
Sa incepem cu inceputul: de ce o/il alegem sa faca parte din viata noastra? Debutul e cu siguranta senzorial…o privire, un miros, o miscare corporala…un intreg arsenal de senzatii ce ne activeaza unul din simturile fundamentale. Urmeaza apoi raportarea mentala: o replica, o fraza…o discutie pana la 5 dimineata agatati de o pahar de vin…! Si cam atat in aceasta etapa….ne luam la revedere…insa mintea noastra deja croseteaza scenariul revederii…
Urmeaza prima intalnire…off…atata parfum, haine de fite, machiaje….pentru o intalnire de 3 ore…in care participi la una dintre cele mai autentice confruntari de arme ale seductie: corpul, parul, privirea, gestica, atitudinea, mintea! Deja apare raspunsul: o/il vreau!
Decizia de a fi noi...Imi place prezenta lui/ei in viata mea, imi place sa simt ca face parte din planurile mele existentiale…alaturi de el/ea timpul zboara cu atata repeziciune…ma indragostesc! Ceea ce simt acum e suficient de motivant pentru a accepta sa impart spatiul propriei vieti cu el/ea!  Imi doresc enorm sa faca parte din viata mea….si negociez emotional…astfel incat de maine suntem noi~
Prima cearta...esti foarte obosit/a si te astepti sa fi inteles/asa…pentru ca asta inseamna iubire…conformism! Nu realizezi ca acesta mica discutie in contradictoriu escaladeaza intr-o adevarata furtuna de reprosuri…pe care cu surprindere le incasezi profund! Esti ametit/a de aceasta situatie…impulsionat de comportamentului ei/lui faci ceva: iti iei lucrurile si te muti la ai tai in acea seara! Inrosesti telefonul cu sutele de mesaje pe care i le trimiti spunandu-i ca iti lipseste enorm…si promisiunea ca nu va veti mai certa niciodata!
Cuplul El – Ea: va creati propria realitate in care rolul fiecaruia este clar definit…in care fiecare participa la binele celuilalt…in care va simtiti o echipa autentica, empatica, sustenabila si solida.
Ce urmeaza in acest scenariu? DECIZIA DE A NE CASATORII…COPIII…FINALUL VIETII!
O viata frumoasa, plina de implinire…ca in povestile cu Zana cea Buna si Fat- Frumos!
Dar uneori….aceasta frumoasa reverie este scuturata de realitatea cruda…rupem vraja relatiei si ne asumam destinul inidividual: fiecare pe drumul lui!
Ce ne facem cu socul rupturii, cu miile de intrebari la care nu am gasit raspunsuri …pentru ca am fost prea preocupati de noi atunci cand el/ea avea disponibilitatea sa ni le ofere;  ce ne facem cu scenariile de viata construite alaturi de el/ea?
Fiecare ruptura este traita in ritmul nostru propriu si personal, cu emotii si trairi diverse: furie, revolta, deznadejde, lacrimi; cu perioade de izolare afectiva sau de exaltare senzuala…ca si cand “victima” ar fi vinovata ca este reprezentant al sexului de care tocmai ne-am despartit! De ce e mai simplu sa ii invinovatim pe altii…pentru ceea ce trebuia sa facem noi?
Si oare ce era si este de facut (povete ale unui suferind)?

• Sa ii multumesti ca a existat in viata ta si ca a adus atat de multa bucurie…ai invatat sa zambesti autentic;
• Sa ii multumesti ca iubirea pentru el/ea te-a invatat sa fi mai bun/a, rabdator/toare, mai tolerant/a;
• Sa ii multumesti ca ti-a permis sa faci parte din scenariul lui/ei existential..cate/cati nu si-ar fi dorit sa fie in locul tau (insecuritatea emotionala bat-o vina);
• Sa ii multumesti pentru realizari din perioada “noi”…faptul ca a constituit un model existential pentru tine si a adus atatea satisfactii in viata ta;
• Sa ii multumesti ca te-a iubit in felul ei/lui ciudat, rece, trist, suferind…ce te-ai fi facut fara aceasta iubire?
• Sa ii multumesti ca si-a asumat rolul de partener/a al vietii tale…ai inteles ce greu e uneori viata alaturi de tine;
• Sa ii multumesti ca ti-a permis sa il jignesti, sa il lovesti…de fapt nu l-ai lovit fizic ci pur emotional…dar ti-a raspuns cu toleranta si iertare;
• Sa ii multumesti ca a dat un nou sens vietii tale…cu siguranta vei sti atunci cand te vei mai intalni cu IUBIREA sa o pretuiesti;
• Sa ii multumesti pentru ca ai inteles ce a insemnat prezenta ei/lui in viata ta; ti-ai asumat lectia pe care trebuia sa o inveti alaturi de el/ea;
• Sa ii multumesti ca poti folosi aceasta poveste pentru a -i invata pe altii sa pretuiasca mai mult IUBIREA;

Iar la finalul acestui decalog vei sti ca tu decizi cat mai investesti emotional in aceasta persoana dupa ruptura…ca iti vei asuma timpul necesar sa tai corzile afective atat de adanci dintre voi…!
Am gasit-o undeva pe un blog....