Femei care iubesc prea mult!
Cand a iubi inseamnă a suferi, inseamnă că iubim prea mult. Cand
aproape toate conversaţiile noastre cu prietenii se invart in jurul
LUI -problemele lui, gandurile lui, sentimentele lui - şi aproape
toate propoziţiile noastre incep cu "el...", inseamnă că il iubim
prea mult.
Cand ii găsim scuze pentru indispoziţiile, iritările, indiferenţa
sau tăcerile prelungite, punandu-le pe seama unei copilării
nefericite şi incercăm să acţionăm ca terapeuţi, inseamnă că il
iubim prea mult.
Cand citim o carte de auto-ajutorare, dar subliniem toate pasajele care l-ar putea ajuta pe el, inseamnă că il iubim prea mult.
Cand nu ne plac valorile lui, comportamentul şi caracterul Iui,
dar le suportăm, gandindu-ne că, dacă suntem indeajuns de
atrăgătoare şi tandre, va dori să se schimbe de dragul nostru,
inseamnă că il iubim prea mult.
Cand relaţia cu el ne periclitează fiinţa emoţională, şi poate
chiar săaătatea şi integritatea corporală, e deja clar că il iubim
prea mult, in pofida durerii şi insatisfacţiei la care dă naştere, o iubire exagerată este atat de obişnuită pentru foarte multe femei, incat ajungem să credem că aşa trebuie să decurgă o relaţie
intimă. Majoritatea femeilor au iubit in felul acesta cel puţin o
dată in viaţă, iar pentru multe altele o asemenea relaţie a fost
ca un leit-motiv. Pentru unele din noi, partenerul de viaţă şi
relaţia cu el devin atat de obsedante, incat nici nu ne mai
comportăm normal.
In această carte vom insista asupra motivelor pentru care
atatea femei aflate in căutarea unui bărbat care să le iubească
par să găsească, inevitabil, parteneri labili, lipsiţi de
sentimente. Vom analiza de asemenea şi motivul pentru care,
chiar şi atunci cand inţelegem că relaţia pe care o avem nu este
ceea ce ne doream, ne vine totuşi atat de greu să ii punem
capăt. Vom vedea cum o iubire normală devine exagerată
atunci cand, deşi partenerul este nepotrivit, indiferent sau
indisponibil, nu putem renunţa la el - ba chiar il dorim şi avem
nevoie de el mai mult ca inainte. Vom ajunge să inţelegem cum
nevoia de dragoste, dorinţa arzătoare de a iubi, dragostea
insăşi se transformă in dependenţă.
Dependenţa e un cuvant inspăimantător. Ea evocă imaginea
drogaţilor ce-şi injectează heroină in vene şi se autodistrug
incetul cu incetul. Nu ne place cuvantul şi refuzăm să aplicăm
acest concept relaţiei cu bărbaţii. Dar multe, foarte multe dintre
noi am devenit "dependente de bărbaţi" şi, ca in oricare alt caz
de dependenţă, trebuie mai intai să recunoaştem gravitatea
problemei, inainte de a putea incepe tratarea ei.
Dacă te-ai găsit vreodată in situaţia de a fi obsedată de un
bărbat, ai bănuit probabil că la originea acelei obsesii nu era
dragostea, ci teama. Femeile care iubesc obsesiv sunt
impovărate de teamă - teama de singurătate, teama de a nu fi
demne de iubire, teama de a nu fi ignorate, abandonate sau
distruse. Ne dăruim dragostea in speranţa că bărbatul de care
suntem obsedate ne va alunga temerile. in loc de asta, temerile
şi obsesiile noastre se adancesc pană intr-atat, incat dorinţa de
a dărui dragoste pentru a primi, la randul nostru, iubire, devine
izvorul de energie al vieţii noastre. Şi pentru că strategia
noastră nu dă rezultatele scontate, ne străduim şi iubim şi mai
mult. Iubim peste măsură.
Prima dată cand am recunoscut fenomenul "iubirii excesive" ca
sindrom specific de gandire, simţire şi comportament, a fost
după mulţi ani de consiliere a consumatorilor de alcool şi
droguri in exces. In urma sutelor de discuţii cu persoanele
dependente şi cu membrii familiilor lor, am făcut o descoperire
uimitoare. Uneori, pacienţii pe care ii intervievam crescuseră in
familii cu probleme, alteori, nu; dar partenerii lor proveneau
aproape intotdeauna din medii familiale instabile, in care
fuseseră supuşi unor tensiuni şi suferinţe peste limita
normalului. in strădania de a face faţă partenerului dependent
de droguri sau alcool, aceste persoane (cunoscute in
tratamentul alcoolismului sub denumirea de "co-alcoolici",
persoane care convieţuiesc cu un partener sau o parteneră
dependent(ă) de alcool) re-creau şi re-trăiau inconştient
episoade semnificative din copilăria lor.
Am inceput să inţeleg natura fenomeului de "iubire exagerată"
mai ales datorită soţiilor şi prietenelor pacienţilor mei de sex
masculin. Relatările despre viaţa lor personală arătau cat de
multă nevoie aveau de superioritatea şi suferinţa asociate cu
rolul de "salvator" pe care şi-1 asumaseră şi m-au ajutat să
inţeleg cat de profundă era dependenţa lor de un bărbat care
era, la randul lui, dependent de o substanţă. Era clar că ambii
parteneri ai cuplului aveau in aceeaşi măsură nevoie de ajutor,
că amandoi mureau incetul cu incetul din cauza dependenţei
lor: el, din cauza efectelor abuzului de substanţe chimice; ea,
din cauza efectelor grave de stress.
Aceste femei co-alcoolice m-au făcut să inţeleg forţa şi influenţa
incredibilă pe care experienţele lor din copilărie le-au avut
asupra tiparului adult de raportare la bărbaţi. Ele au ceva de
spus celor care au iubit prea mult: din ce cauză ne dezvoltăm
predilecţia pentru relaţii traumatizante, cum ne perpetuăm
problemele, şi, ce e mai important, cum ne putem schimba şi
vindeca.
Nu intenţionez să susţin că femeile sunt singurele care iubesc in
exces. Sunt şi bărbaţi care se lasă obsedaţi de o relaţie cu
aceeaşi fervoare ca şi femeile; sentimentele şi comportamentul
lor işi au rădăcinile in acelaşi gen de experienţe din copilărie. Cu toate acestea, majoritatea bărbaţilor care au suferit in copilărie nu dezvoltă o dependenţă relaţională. Datorită interacţiunii dintre factorii biologici şi culturali, bărbaţii incearcă de obicei să se protejeze şi să evite suferinţa prin aspiraţii care sunt mai curand externe, decat interne, mai curand impersonale, decat personale. Ei au tendinţa de a-şi crea obsesii legate de profesie, sport sau hobby-uri, in timp ce femeile, datorită forţelor biologice şi culturale care acţionează asupra lor, au tendinţa de a deveni obsedate de relaţia cu un bărbat. -poate tocmai cu unul rănit şi distant.
Sper ca această carte să fie de folos oricui iubeşte prea mult,
dar ea a fost scrisă mai ales pentru femei, intrucat iubirea
excesivă este un fenomen prin excelenţă feminin. Cartea are un
scop bine definit: să ajute femeile ale căror relaţii cu bărbaţii se inscriu in tipare destructive, să le ajute să recunoască acest
fapt, să inţeleagă esenţa acelor tipare şi să obţină ceea ce le
este necesar pentru a-şi schimba viaţa.
Dacă eşti o femeie care iubeşte prea mult, mă simt datoare să
te previn că nu-ţi va fi uşor să citeşti cartea. Căci, dacă definiţia ţi se potriveşte, dar răsfoieşti cartea fără să te simţi mişcată sau afectată in vreun fel, sau dacă te plictiseşte, sau te irită, sau dacă nu reuşeşti să te concentrezi asupra materialului
prezentat aici, sau reuşeşti doar să te gandeşti la altă persoană
pe care ar putea-o ajuta cartea mea, iţi sugerez să o reciteşti
altă dată. Cu toţii simţim nevoia să negăm ceea ce e prea
dureros şi inspăimantător de acceptat. Negarea este un mijloc
firesc de auto-apărare, cu acţiune automată şi spontană. Poate
că la o lectură ulterioară vei reuşi să-ţi infrunţi trăirile şi
sentimentele cele mai profunde.
Citeşte incet; lasă-te prinsă, intelectual şi emoţional, in relaţia
cu aceste femei şi povestea lor. Cazurile relatate aici ţi se vor
părea, poate, extreme. Te asigur că nu este deloc aşa.
Personalităţile, caracteristicile şi relatările sutelor de femei pe
care le-am cunoscut personal şi profesional - şi care intră in
categoria celor ce iubesc prea mult - nu sunt deloc exagerate
aici. Cazurile lor sunt, in realitate, mult mai complicate şi mai
dureroase. Dacă problemele lor ţi se par mai grave şi mai triste
decat ale tale, vreau să-ţi spun doar atat: reacţia ta iniţială este tipică majorităţii clientelor mele. Toate cred că problemele lor nu sunt "chiar atat de grave" deşi simt compasiune pentru
chinul acelor femei care, după părerea lor, au intr-adevăr
probleme.
Este o ironie a vieţii că noi, femeile, suntem capabile să
răspundem cu atata compasiune şi inţelegere la suferinţa altuia
dar rămanem oarbe la propria noastră suferinţă, şi orbite de
aceasta. Ştiu asta din proprie experienţă, căci am fost eu insămi
o femeie care a iubit prea mult, timp indelungat, pană cand
sănătatea mea fizică şi emoţională s-a deteriorat intr-atat, incat
am fost nevoită să-mi examinez mai serios felul in care
mă raportam la bărbaţi. Am petrecut ultimii ani străduindu-mă
din greu să schimb acest tipar. Au fost cei mai satisfăcători ani
din viaţa mea.
Pentru toate femeile care iubesc prea mult, sper ca această
carte să nu fie doar un impuls pentru a deveni conştiente de
realitatea condiţiei lor, ci mai ales o incurajare de a incepe să se schimbe, mai intai prin separarea iubirii de obsesia faţă de un
bărbat, iar apoi prin redirecţionarea acestei iubiri către propria
vindecare şi spre propria viaţă.
Aici trebuie să mai adaug un avertisment. Există in această
carte, la fel ca in multe alte cărţi de auto-ajutorare, o listă de
sfaturi care trebuie urmate in vederea schimbării. Dacă te
hotărăşti cumva să le urmezi cu adevărat, vei avea nevoie -
după cum cer toate cazurile de transformare terapeutică - de
ani de muncă şi de un angajament total, fără nici un fel de
rabat. Nu poţi s-o iei pe scurtătură ca să ieşi din tiparul de iubire excesivă in care eşti prinsă. Este un tipar invăţat de timpuriu şi exersat indelung, iar renunţarea la el se va dovedi
inspăimantăoare, ameninţătoare şi permanent provocatoare.
Avertismentul acesta nu trebuie să te descurajeze. in definitiv,
oricum ai să continui să te zbaţi in anii ce vor urma, dacă nu-ţi
vei schimba comportamentul faţă de un bărbat. Dar in acest
caz, efortul tău nu va fi indreptat spre evoluţia ta, ci doar spre
supravieţuire. Alegerea iţi aparţine. Dacă alegi să incepi
procesul de recuperare, te vei transforma dintr-o femeie care
iubeşte pe altul pană la suferinţă, intr-o femeie care se iubeşte
pe sine destul pentru a pune capăt suferintei.
By Robin Norwood
